Jurnalul unei moldovence in Bucuresti

Tata: – Ce vrei sa fii cand vei fi mare?

Eu:  -Vreau sa fiu romanca.

M-am nascut in Chisinau, Republica Moldova.

In familia mea se vorbea limba romana, nu moldoveneasca. Nu mi s-a permis in casa sa vorbesc in rusa, nu prea aveam voie sa am prieteni rusi, eram romani. Visul familiei mele a fost sa ajungem la “fratii nostri de peste Prut”, sa ajungem “acasa”. Tatal meu, lector la Institutul de Stat de Medicina, doctor chiurg, Parlamentar in Republica Moldova intre 1990-1994, a luptat pentru limba romana si pentru “fratii nostri romani”.

Am crescut in centrul Chisinaului, la mitinguri, militand pentru visul familiei mele.

Cand mergeam cu masina cu parintii mei, o Lada Jiguli, tot drumul cantam: “Noi suntem Romani” si “Treceti Batalioane Romane Carpatii”.

Mama mea nu a mai vorbit ani buni cu mama prietenei mele cele mai bune, Anuska, deoarece mama ei nu a vrut sa spuna literar verbul “a cadona” (de la “cadou”), si a folosit un termen rusesc.

Imi amintesc si acum toate carnetelele tatalui meu folosite pe post de vocabular. Isi nota si invata incontinuu cuvinte literare ale “limbii materne romane”.

Imi amintesc si Podul de Flori din 6 mai 1990, aveam aproape 6 ani. Imi amintesc steguletele cu tricolor pe care le aveam in casa. Imi amintesc tricoul cu tricolor de care eram foarte mandra.

1991

Mama si Tata:  – Fratele tau va pleca in Romania, la fratii nostri, sa studieze.

Eu: – Si cand o sa se intoarca?

Mama si Tata: – Va veni in vacante, si la un moment dat poate vom merge si noi la el, poate de tot.

A ajuns in Turda, Judetul Cluj, in familia unui preot, Nenea Puiu. Au avut grija de el. L-am vizitat de cateva ori. Prima data cand am auzit ca plecam in Romania, nu am putut dormi toata noaptea, eram foarte emotionata.

Am ajuns in Turda, si imi amintesc perfect imaginea a doua fetite in fata blocului, jucau sotronul, erau cu parul scurt, tunse baieteste. La noi nu era asa, fetele aveau parul cat mai lung si bogat, asa era considerat frumos. Oricum, vorbeau aceeasi limba cu mine, jucau jocuri pe care le jucam si noi, ma simteam romanca.

In Turda, la Nenea Puiu, am vazut desenele animate Familia Flinstones pentru prima data. In Chisinau nu aveam acces la ele, am crescut cu altele: “Nu Zaiet, Nu Pagadi” (Stai iepure ca te prind) “Karlsson, kotoryi  jivet na kryshe” (Karlsson de pe acoperis), “Kot Leopold” (Motanul Leopold), “Vini Puh” (Winnie de Plus), “Cheburashka I Krokodil Gena” (Chebuurashka si crocodilul Ghena).

1994

Mama si Tata: – Ne mutam in Romania, in Bucuresti.

Eu: – Pai si trebuie sa vin si eu?

Mama si Tata: – Da. Vei merge tu cu mamica, si va veni si taticul dupa aceea.

Eu: – Pai si prietenele mele de aici? Viata mea? Nu o sa le mai vad niciodata pe Anuska si Nadiusa?

Ne-am mutat eu si mama si fratele meu. Tata facea naveta lunar, Chisinau – Bucuresti.

Prima zi de scoala.

Am insistat sa merg singura la scoala. Am mers cu troleibuzul 69 pana la Eroilor, iar acolo am mers in alta statie sa iau 336. In 336 am dat de un onanist, care a ejaculat langa mine, foarte excitat probabil de fusta mea de blugi cu Landaba scris pe ea, ca de’, fusta cu Lambada nu ne permiteam. Au urmat zeci de onanisti intalniti in 336 de-a lungul anilor.

Profesoara: – Copii, ea este noua voastra colega, este din Republica Moldova. Cine vrea sa stea cu ea in banca?

Se uitau toti la mine ca la un dinozaur. Noroc cu Dodu, care s-a oferit sa ma primeasca langa el.

Dupa cateva zile, am gasit doua colege de clasa care locuiau aproape de mine, si mergeam impreuna cu troleibuzul.

Colegele: – Si ia zi cum ai intrat? Ai avut pile?

Eu: – Ce sunt alea pile?

A venit si tatal meu dupa un an. Mama, psiholog fiind, si-a gasit cu greu un serviciu, fiindu-i necesare echivalari ale diplomelor de studii. Tatal meu nu era acceptat la nici un spital din Bucuresti, trebuiau echivalate toate studiile, diplomele, si trebuia sa dea examene iarasi. Cu greu s-a angajat prin Buzau, Agnita, Ramnicu Sarat, Baicoi.. facea mereu naveta, il vedeam o data pe saptamana, si asta, doar cu mare noroc. Fratii nostri romani..

Mai mergeam in vacante in Chisinau la prietena mea Anuska.

Copii din Chisinau: Si? Esti romanca?

Eu: – Da. Si voi sunteti. Eu m-am nascut tot aici.

Copii din Chisinau: -Tu nu esti ca noi. Ai venit aici cu accentual tau romanesc si te dai mare. Noi suntem moldoveni, tu esti romanca.

 

Colegi din Bucuresti: – Esti din Republica Moldova?

Eu:  – Da. Sunt romanca nascuta in Chisinau.

Colegi din Bucuresti: – Toata lumea stie ca moldovenii sunt prosti iar moldovencele sunt curve.

Imi amintesc, in clasa a 8a am avut o perioada in care plangeam mult. Toate colegele mele se sarutasera, cel putin, cu un baiat. Eu nu avusesem nici un prieten, aveam alte reguli in familie, alte principii. Aveam colege care nu mai erau virgine din clasa a 6a, a 7a.

In clasa a 11 a, m-am dus in Chisinau in vacanta.

Eu: – Si? Vreun iubit ceva?

Prietena din Chisinau: – Nu. Doamne Fereste.

Eu: – Nici macar nu te-ai pupat vreodata?

Prietena din Chisinau: – Nuuu.

Eu: -Si celalalte fete? Vreuna ceva, ceva?

Prietena din Chisinau: -Nu. E prea devreme.

Dar e ok, moldovencele sunt curve.

2002

Inainte cu o luna de Examenul de Bacalaureat, tatal meu a decedat. A fost doctor, a tinut regim alimentar cred ca toata viata lui, nu a baut alcool, nu a fumat, nu s-a drogat. Un om simplu, de la tara, dintr-o familie numeroasa, un om foarte corect, a ajuns doctor chirurg, Lector la Institutul de Medicina, Parlamentar, si si-a indeplinit visul, a adus familia in sanul Fratilor Romani. Unde a vrut sa fie inmormantat? In Moldova! Din pacate a fost prea costisitor si aproape imposibil, asa ca nu am reusit sa il ducem inapoi. Este inmormantat “acasa”, in Romania.

Trebuia sa ma pregatesc pentru medicina, vroiam sa fiu ca el. Am renuntat din cauza evenimentului.

Primul examen de Bacalaureat a fost proba de oral la Limba si Literatura Romana.

Am intrat in sala, am dat buletinul. Comisia era formata din trei profesoare. Ne asteptam randul la taiere. Mi-a picat Fratii Jderi. Ma pregatisem, desi eram intr-o perioada foarte dificila.  Tatal meu si-a dorit sa poata trai pana dau eu Bac-ul.

Mi-am auzit strigat numele. Se uita profesoarele pe buletin.

Una dintre profesoare:  -Aoleu, asta e din Republica Moldova. Ies la tigare. Ma chemati voi cand termina.

Am prezentat ce aveam de prezentat, plina de emotii fiind prima proba de examen, in stare de soc pentru ca imi decedase tatal  cu o luna inainte si “ajutata” de remarca profesoarei. Cand am terminat, a revenit doamna, si-a intrebat colegele ce note mi-au dat.  Media pentru a trece proba trebuia sa fie 7, asa ca mi-a dat in necunostinta de cauza, fara sa fie macar prezenta, o nota ca sa nu pot trece.  Am avut noroc cu una din celalalte doua care s-a opus si a spus ca mi se va acorda nota de trecere, pentru ca nu este normal ce se intampla.

Ultima proba de la examenul de Bacalaureat a fost la Sport si Educatie Fizica. Cele mai bune rezultate au fost ale colegilor basarabeni. Inclusiv eu, la proba de rezistenta, am luat cea mai mare nota.

La proba de Limba Franceza, un alt coleg basarabean de-al meu a luat cea mai mare nota.

Dar, asa este cand moldovenii sunt prosti.

Au urmat ani de zile in care fie ca mergeam sa ma angajez undeva, fie ca eram intr-o discutie cu cineva si cand aflau ca sunt din Chisinau, ma priveau altfel. Barbatilor li se transforma privirea in una similara onanistilor libidinosi din 336, iar femeile ma priveau cu dispret.

2010

Mama cuiva, imi povestea despre o prietena de care nu mai dadea, si ca auzise ea ca se “Inhaitase cu niste moldovence din astea de la tine. Niste nenorocite, cred ca au pacalit-o si i-au furat toti banii. Ca asa sunt astea”.

Dupa cativa ani am sesizat o explozie de magazine Bucuria in Romania, brand de dulciuri din Republica Moldova. Mai mult de atat, au inceput sa apara moldoveni talentati in cadrul tuturor concursurilor de genul “Romanii au Talent”, “X Factor”, “Master Chef”.  Pavel  Stratan , “Planeta Moldova” si alti artisti au inceput sa apara in topurile muzicale romanesti.  A aparut si un lant de restaurant “La Placinte” in Bucuresti, restaurante cu specific moldovenesc si rusesc.

2014

Am mers in Amsterdam, in vacanta. Am auzit despre Red Light District. Eram curioasa sa vad cum stau femeile si isi vand serviciile, in vitrine. M-am plimbat pe stradute, moldovence nu am intalnit.. dar romance da. Ascultau manele la maxim, in vitrine.

2016

A aparut trupa Carla’s Dreams. Artisti romani au propulsat in topurile muzicale cu versuri scrise de ei.

2017

M-am casatorit pentru a doua oara. Am avut parte de o “mini-petrecere a burlacitelor” si am fost dusa de niste prieteni intr-un club dedicat barbatilor, cu femei care fac striptease si ce or mai face ele.. Nu le judec, chiar mi s-a parut super interesant. Am intrebat de curiozitate cate sunt din Republica Moldova.. mi s-a spus ca nici una.

 

Ia spune-mi, tata, cum e cu Fratii Romani? Ti s-a indeplinit visul? Ne-ai adus “acasa”.. pe pamantul “nostru” pe care vroiai sa il pupi, pentru care ai plans, pentru care te-ai luptat.. A meritat?

Ei, fratii nostri, nu isi mai amintesc de Doina si Ion Aldea Teodorovici, de Ilie Ilascu, ei nu stiu de tine.

Sunt mare, tata. Intreba-ma daca mai vreau sa ma fac romanca..

 

Sursa foto: http://flacaratv.md

 

 

Advertisements

One Comment Add yours

  1. Raluca says:

    Esti o “romanca” minunata. Te pup

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s