Despre o generatie de patroni, sefi si directori..

Mai vrea cineva sa aiba o meserie? Isi mai doreste cineva sa invete sa lucreze cu adevarat? Sau o sa ajungem in cativa ani sa fim sefi cu totii?

Ce ne invatam copiii? Ca trebuie sa ajunga patroni, directori? Si cand ajung la maturitate si isi dau seama ca nu toata lumea poate fi sef, oare ce simt ei? Devin niste deprimati?

Cunosc foarte multe persoane care au urmat cursurile unei facultati de “Management”.. ce tot manageriaza oamenii astia? Inveti sa iti manageriezi si viata? Sute, mii de manageri.. sefi si sefi mai mici.

Impingem oameni sa faca facultati, mastere si doctorate.. noi, parintii.. noi, membrii “societatii”.. noi ii impingem sa invete, si le spunem ca trebuie sa ajunga in top.. dar cei ce nu reusesc sa fie in top? Despre ei nu vorbim? E jenant sa fii bucatar, mecanic, ospatar, sofer, tamplar, etc.. e jenant dar necesar. Avem nevoie ca oamenii sa isi aleaga toate meseriile din lume, cu mandrie, chiar daca nu au ajuns directori.  Care e jena? Munca?

Constientizati ca oamenii cei mai bogati din lume nu sunt scoliti? Nu de aceleasi scoli mentionate mai sus.. nu, ei sunt scoliti de “Scoala Vietii”.  Oamenii scoliti sunt si ei bogati, in functii..

Dar nici oamenii bogati si nici cei scoliti nu sunt fericiti.. Sunt sclavii unor obsesii.. sclavii banilor sau sclavii titulaturilor..

Nu are nici o valoare facultatea in ziua de azi.. sper ca stiti.. Eu am urmat o facultate particulara, si am terminat-o in 8 ani.. am prins chiar 2 sisteme de invatamant: si pe cel de 4 ani si sistemul Bologna, de 3 ani.. 8 ani in care am lucrat si nu prea am frecventat cursurile, dar dupa acesti 8 ani  (se putea doar dupa 3) am aceeasi diploma cu cineva care a frecventat zilnic cursurile unei facultati de stat.

Stiti care a fost titulatura primului meu job in domeniul de PR? PR Manager.. pana atunci am fost si Assistant Manager.. si dupa aia PR Manager.. si dupa aia Marketing Manager.. si dupa aia PR & Marketing Director.. si acum sunt sefa, patroana, directoare.. Adica am firma mea aka persoana juridica, si m-am intitulat singura: directoare. Cand ii zic mamei ca am firma mea si ca sunt directoare, e fericita.

O lume plina de sefi.. Ce stiu ei sa faca? Daca retragi un om din super-jobul cu super-titulatura de Mother-Fuckin’-Manager.. ce stie el sa faca cu adevarat? Vreti sa stiti? Sedinte! Cati oameni cunoasteti care sunt directori, manageri, sefi, patroni.. si sunt mereu in sedinte? Viata lor e o sedinta continua..

Localul cu care am colaborat eu ultima data, avea saptamanal ziua de luni blocata, in fiecare luni, cu “sedinta”! Ne adunam,  “managerii” fiecarui department, adica reprezentantii departamentelor (fara a avea angajati in subordine) si “ne organizam”. Eram o companie de sefi, fiecare se simtea lezat daca i se spunea ca ar fi in subordinea altcuiva.. Cum ar putea cineva sa se simta altfel, decat lezat, daca el trebuie sa fie sef? Cum poti fi director al unui departament daca esti singurul membru al “departamentului”?

E foarte trist inspre ce ne indreptam: un haos total, o societate gaunoasa, oameni deprimati..

Multi oameni, putine suflete.. 99% roboti..

Cred ca zilele acestea imi voi da un avertisment pentru calitatea muncii prestate in cadrul organizatiei si pentru nerespectarea normelor interne de functionare.

Si daca nu imi revizuiesc conduita in cadrul organizatiei, ma voi concedia.. ca sa imi dau un exemplu..si ca sa le pot spune la batranete nepotilor ca am fost o directoare conform fisei postului.

Semnat: LADŸ  BO$$

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s